Psalm 50 (51)

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.

Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.

Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.

Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut,

Ca să fii îndreptățit întru cuvintele Tale și să biruiești când vei judeca Tu.

Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și întru păcate m-a născut maica mea.

Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie.

Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.

Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite.

Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le.

Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntrul meu.

Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.

Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.

Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele,

Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.

Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.

Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.

Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Informații despre Psalm 50 (51):

Psalmul 50 este un exemplu de rugăciune insuflată de Dumnezeu, oferit fiecărui creștin ca model de pocăință adevărată. Biserica ne îndeamnă să îl citim cât mai des.
Pentru o mai bună înțelegere a Psalmului 50, este util să știm:

Ție unuia am greșit (6) – Deși David a păcătuit față de oameni, el a înțeles că, înainte de toate, este vinovat în fața lui Dumnezeu. Căci fiecare aproape al nostru este chipul Dumnezeului Celui Viu.

Întru păcate m-a născut maica mea (7) – O aluzie la învățătura despre păcatul strămoșesc și moștenirea patimilor omenești.

Isop (9) – plantă, iarbă din care evreii făceau un mănunchi pentru a se stropi cu sângele jertfei.

Nu mă lepăda de la fața Ta (13) – Sfinții Părinți mărturisesc că, atunci când mintea omului stăruie cu încăpățânare în viclenie și deșertăciune, Dumnezeu își întoarce fața Sa (purtarea Sa de grijă dumnezeiască) de la el.

Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale (15) – David face o făgăduință lui Dumnezeu că, odată ce păcatele îi vor fi iertate, va arăta altora dreptatea sa.

Izbăvește-mă de vărsarea de sânge (16) – este vorba despre sângele omului ucis de David.

Unii exegeți consideră că ultimele două versete (Ps. 50:20-21) au o origine ulterioară, deoarece în timpul domniei lui David zidurile Ierusalimului nu erau încă dărâmate, iar slujbele la Templu nu încetaseră. Starea descrisă în psalm putea fi observată în timpul robiei babiloniene.

Sursa: kyrios.org.ua