Rugăciunea către Dumnezeu a întregului pământ al Rusiei (a Sfântului Ierarh Ilarion, Mitropolitul Kievului)

O, Stăpâne, Împărate și Dumnezeul nostru, Preaînalte și Slăvite, Iubitorule de oameni, Cel ce răsplătești ostenelile cu slavă și cinste, făcându-ne părtași Împărăției Tale! Adu-ți aminte, ca un Bun, și de noi, cei smeriți ai Tăi, căci numele Tău este Iubitor de oameni. Deși nu avem fapte bune înaintea Ta, ci, făcându-ne de multe ori milă, mântuiește-ne. Căci noi suntem poporul Tău și oile pășunii Tale, și turma pe care ai început de curând să o paști, scoțând-o din pierzarea idolatriei. Păstorule cel Bun, Care Îți pui sufletul pentru oi! Nu ne lăsa, deși încă rătăcim; nu ne lăsa, deși încă păcătuim înaintea Ta, ca niște robi nou-cumpărați care nu au plăcut în toate stăpânului lor. Nu ne disprețui, deși suntem o turmă mică, ci grăiește-ne: Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru cel ceresc a binevoit să vă dea vouă Împărăția.

Bogate în milă și bun în îndurări, Cel ce ai făgăduit să primești pe cel ce se pocăiește și aștepți întoarcerea păcătoșilor, nu pomeni mulțimea păcatelor noastre! Primește-ne pe noi, cei ce alergăm la Tine, șterge greșelile noastre scrise, potolește mânia cu care Te-am mâniat, Iubitorule de oameni. Căci Tu ești Domn, și Stăpân, și Făcător, și în Tine este puterea – să trăim sau să murim. Depărtează mânia, o, Milostive, pe care am meritat-o prin faptele noastre; treci pe lângă noi ispita, căci pământ suntem și țărână. Nu intra la judecată cu robii Tăi.

Noi, poporul Tău, pe Tine Te căutăm, la Tine cădem, mila Ta o căutăm. Am păcătuit și rău am făcut – nu am păzit, nici nu am făcut așa cum ne-ai poruncit. Fiind pământești, spre cele pământești ne-am plecat și viclenie am făcut înaintea feței slavei Tale. Poftelor trupești ne-am dat, ne-am dat în robia păcatului și a grijilor lumești, am fugit de Stăpânul nostru. Săraci suntem în fapte bune, ticăloși din cauza vieții celei rele.

Ne căim, cerem, ne rugăm: ne căim pentru faptele noastre cele rele; cerem ca Tu să trimiți frica Ta în inimile noastre; ne rugăm ca la înfricoșătoarea judecată să ne miluiești. Mântuiește, îndură-Te, caută, cercetează, milostivește-Te, miluiește. Căci ai Tăi suntem, zidirea Ta, lucrul mâinilor Tale. Dacă Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Dacă vei răsplăti fiecăruia după faptele lui, cine se va mântui? Căci la Tine este curățirea, căci de la Tine este mila și bogata izbăvire. Și sufletele noastre sunt în mâinile Tale, și suflarea noastră este în voia Ta. Căci de când cauți cu milă spre noi – în pace și bine trăim; dacă însă cauți cu mânie – pierim ca roua dimineții, căci nu va sta țărâna în fața furtunii, și nici noi în fața mâniei Tale.

Dar ca zidire a Făcătorului nostru, milă cerem: miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta. Căci tot ce este bun este de la Tine pentru noi; tot ce este nedrept – este de la noi către Tine. Căci toți ne-am abătut, toți împreună netrebnici ne-am făcut. Nu este niciunul dintre noi care să se fi nevoit și să se fi luptat pentru cele cerești, ci toți pentru cele pământești, toți pentru grijile lumești ne zbatem. Căci a pierit cel drept de pe pământ, nu pentru că Tu ne lași sau ne disprețuiești, ci pentru că noi nu Te căutăm – voim doar ceea ce este văzut.

De aceea nicidecum nu voim să îngădui cu noi ca și cu Ierusalimul, care, în cele din urmă, Te-a părăsit și nu a umblat pe căile Tale. Dar nu îngădui nouă, ca și lor, după faptele noastre, nici după păcatul nostru nu ne răsplăti. Mai degrabă rabdă-ne, și încă mult rabdă-ne! Oprește văpaia Ta cea mânioasă, care se întinde asupra noastră, a robilor Tăi, îndreptându-ne Tu Însuți spre adevărul Tău, învățându-ne să facem voia Ta, căci Tu ești Dumnezeul nostru, și noi suntem poporul Tău, partea Ta, moștenirea Ta.

Nu ne ridicăm mâinile către un zeu străin, nici nu mergem după vreun proroc mincinos, nici învățături eretice nu ținem; numai pe Tine Te chemăm, Dumnezeul cel adevărat, și către Tine, Cel ce locuiești în ceruri, ochii noștri ridicăm, către Tine mâinile noastre înălțăm, ne rugăm Ție: răsplătește-ne, ca un bun Iubitor de oameni, miluiește-ne, chemând păcătoșii la pocăință, și la înfricoșătoarea Ta judecată nu ne despărți de starea de-a dreapta Ta, ci părtași binecuvântării celor drepți fă-ne pe noi.

Și, cât va sta lumea, nu aduce asupra noastră năpasta ispitelor, nici nu ne da în mâinile străinilor, ca să nu se numească cetatea Ta cetate robită, și turma Ta – străini pe pământ, nu al lor. Ca să nu zică vecinii: unde este Dumnezeul lor? Nu îngădui asupra noastră scârbe, nici foamete, nici morți neașteptate, foc, potop; ca să nu cadă de la credință cei slabi în credință.

Puțin pedepsește, dar mult miluiește; puțin rănește, dar cu milă vindecă; puțin întristează, dar degrabă veselește; căci nu poate firea noastră mult timp să poarte mânia Ta, ca paiul focul. Ci îmblânzește-Te, milostivește-Te, căci a Ta este a milui și a mântui.

De aceea prelungește mila Ta peste poporul Tău, vrăjmașii alungă-i, pacea întărește-o, țările îmblânzește-le, peste foamete trimite rodire, stăpânirea noastră să fie spaimă pentru țări, boierilor dă-le înțelepciune, cetățile populează-le, Bisericii Tale dă-i creștere și unitate, moștenirea Ta ocrotește-o, bărbații, și femeile, și copiii mântuiește-i. Pe cei ce sunt în robie, în captivitate, la ocnă, în călătorii, pe mare, în închisori, în foame, și în sete, și în goliciune – pe toți miluiește-i, pe toți mângâie-i, pe toți veselește-i, făcându-le bucurie, și trupească, și sufletească, prin rugăciunile, prin mijlocirile Preacuratei Maicii Tale; și ale sfintelor puteri cerești, și ale Înaintemergătorului Tău și Botezătorului Ioan, ale apostolilor, prorocilor, mucenicilor, cuvioșilor și ale tuturor sfinților.

Milostivește-Te spre noi și ne miluiește, ca, prin mila Ta călăuziți în unitatea credinței, împreună cu veselie și bucurie să Te slăvim pe Tine, Domnul nostru Iisus Hristos, împreună cu Tatăl și cu Preasfântul Duh – Treimea cea nedespărțită, de o ființă, care stăpânește în cer și pe pământ, peste îngeri și oameni, peste zidirea văzută și cea nevăzută, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

«Cuvânt despre lege și har», circa anul 1040

Sursă: kyrios.org.ua