Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos întru pomenirea sfintelor Sale pătimiri

Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos întru pomenirea sfintelor Sale pătimiri

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu celui viu, Făcătorule al cerului și al pământului, Mântuitorule al lumii, iată eu, nevrednicul și cel mai mare dintre păcătoși, plec cu smerenie genunchii inimii mele înaintea slavei măririi Tale, cânt și preamăresc nemărginita Ta pătimire și mulțumire Ție, Împărate și Dumnezeule al tuturor, Îți aduc, căci ai binevoit a Te coborî din scaunul Tău cel ceresc și a Te întrupa din Preasfânta Fecioară Maria pentru mântuirea neamului omenesc; fiind fără de trup, ai unit firea trupească cu Dumnezeirea; fiind bogat, de bunăvoie Te-ai făcut sărac, ca să îmbogățești omul în împărăția Ta; neputințele și feluritele suferințe omenești le-ai purtat asupra Ta ca un om, ca tuturor în diferite întristări și nevoi să le ajuți; patruzeci de zile ai postit, ca tuturor să le arăți calea înfrânării; de multe ori ai răbdat ispitele vicleanului, ca din felurite ispite să izbăvești pe toți. Știu, Atotputernice Stăpâne, că de toate acestea nu aveai nevoie, ci pentru mântuirea omului pe toate acestea le-ai răbdat. Ai fost vândut pe treizeci de arginți, ca să răscumperi omul din greaua robie a vrăjmașului; ai fost prins de fariseii cei nemilostivi ca un miel nevinovat, ca neamul omenesc să-l smulgi din gura diavolului; ai stat la judecată înaintea lui Ana și a lui Caiafa, ca să scoți pe toți din osânda iadului; ai fost legat, batjocorit, scuipat, clevetit de martori mincinoși și osândit la moarte de ocară, ca să izbăvești omul de orice năpastă, chin și de moartea veșnică; ai fost dat lui Pilat, deși n-ai făcut niciun rău, și ai fost trimis la Irod tetrarhul și iarăși batjocorit, ca pe om din relele năpaste și batjocuri vrăjmașe să-l izbăvești. Nu știu, Stăpâne Iubitorule de oameni, cu ce să-Ți răsplătesc pentru toate câte ai răbdat pentru mine, păcătosul, căci sufletul și trupul și tot binele sunt de la Tine, și tot ce este al meu este al Tău, și eu sunt al Tău; doar spre nemărginita Ta milostivire, milostive Doamne, nădăjduind, cânt îndelunga Ta răbdare cea negrăită, preamăresc purtarea Ta de grijă cea necuprinsă, slăvesc nemărginita Ta milă, cu care Te-ai plecat spre mine, ca să fiu îndreptat. Tu, milostive Mântuitorule, ai fost legat de stâlp și fără milă bătut cu bice, deci izbăvește-mă, mă rog, de păcatele mele; ai fost încununat cu spini, deci dezrădăcinează spinii păcătoși ai sufletului meu; ai fost lovit cu trestia peste cap, deci zdrobește capul șarpelui care mă rănește cu acul păcatului; ai fost îmbrăcat în porfiră și dat chinuitorilor, deci curăță, Împărate preasfinte, haina sufletului meu, ca să intru în cămara Ta cea frumoasă; ai fost numărat cu tâlharii și ai purtat pe umerii Tăi crucea, deci alungă cu ea pe vrăjmașul tâlhar, care vrea să-mi piardă sufletul. Știu că Tu, îndelung-răbdătorule Iisuse, ai fost greu rănit: din creștetul sfântului Tău cap și până la tălpi nu a fost pe Tine loc întreg. Ce voi grăi, așadar, despre negrăita Ta iubire de oameni, Hristoase Mântuitorule? Doar închinându-mă preacuratelor Tale pătimiri și cu dragoste sărutându-le, întru pocăință voi striga: miluiește-mă pe mine, păcătosul. Te-ai lăsat pironit pe cruce, deci pironeste de poruncile Tale inima mea; răstignit pe cruce, ai fost înălțat pe muntele Golgotei, deci înalță gândurile mele la ceruri, ca pururea la cele cerești să cuget; ai fost adăpat cu fiere și cu oțet, deci îndulcește cu dragostea Ta inima mea, plină de amărăciunea păcatului, și adapă-mă pe mine, cel însetat, din izvorul bunătății Tale; ai întins preacuratele Tale mâini, ca să-i primești pe toți, deci primește-mă pe mine, păcătosul; ai avut picioarele pironite, dorind pururea să fii cu păcătoșii, deci nu mă părăsi pe mine, păcătosul, întorcând picioarele mele de la orice cale vicleană; ai avut inima deschisă, deci arată-mi mie, păcătosului, harul Tău; ai plecat pe cruce preasfântul Tău cap, deci ascultă nevrednicele mele rugăciuni. O, preaminunată și nemăsurată adâncime a milostivirii, Hristoase Dumnezeule, Tu pentru vrăjmașii Tăi, cei ce Te-au răstignit, Te-ai rugat lui Dumnezeu-Tatăl, deci dă-mi și mie, păcătosului, harul de a-mi iubi vrăjmașii și a mă ruga pentru ei; Tu tâlharului care s-a pocăit i-ai deschis raiul, deci caută spre mine, păcătosul, Lumina mea, dăruiește-mi pocăință și deschide-mi ușile milostivirii Tale, și pomenește-mă pe mine, nevrednicul, în împărăția Ta. La sfârșit, preasfântul Tău suflet l-ai dat în mâinile lui Dumnezeu-Tatăl, deci primește, Făcătorule, sufletul meu în ceasul morții mele; Tu, Mântuitorule, Care locuiești în lumina cea neapropiată, ai fost coborât de pe cruce și pus în mormânt ca un mort, deci ia de la mine povara nesuferită a păcatelor și nu Te scârbi a Te sălășlui în mormântul inimii mele nevrednice, Iubitorule de oameni, ca să omori patimile mele trupești, și ca să nu mai trăiesc pentru mine, făptura Ta cea ticăloasă, ci pentru Tine, Domnul și Dumnezeul meu, și ca prin milostivirea Ta, preamilostive Făcătorule și Mântuitorul meu, Care ai primit moartea pe cruce, să mă învrednicesc a Te vedea, încununat cu slavă și cu cinste, în lumina slavei Tale celei neapropiate, unde împreună cu Cel fără de început, Tatăl Tău, și cu preasfântul, bunul, de viață făcătorul și cel de o ființă Duhul Tău, împărățești în veci, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sursa: kyrios.org.ua