Psaltirea - Catisma 17 (pentru cei adormiți)

Psalm 118 (119)
[Aliluia.]

1 Fericiți cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.
2 Fericiți cei ce păzesc mărturiile Lui și din toată inima Îl caută pe El.
3 Că cei ce umblă în căile Lui nu fac fărădelege.
4 Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite cu sârguință.
5 O, de s-ar îndrepta căile mele spre păzirea îndreptărilor Tale!
6 Atunci nu mă voi rușina, când voi căuta la toate poruncile Tale.

7 Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, învățând judecățile dreptății Tale.
8 Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârșit.
9 Cu ce va îndrepta tânărul calea sa? Cu păzirea cuvintelor Tale.
10 Din toată inima mea Te-am căutat pe Tine; nu mă lepăda de la poruncile Tale.
11 În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greșesc Ție.
12 Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
13 Cu buzele mele am rostit toate judecățile gurii Tale.
14 În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăția.
15 La poruncile Tale voi cugeta și voi cunoaște căile Tale.
16 La îndreptările Tale mă voi deprinde; nu voi uita cuvintele Tale.
17 Răsplătește robului Tău, ca să trăiesc și să păzesc cuvintele Tale.
18 Deschide ochii mei și voi cunoaște minunile din legea Ta.
19 Străin sunt eu pe pământ; nu ascunde de la mine poruncile Tale.
20 Aprinsă este sufletul meu de dorirea după judecățile Tale în toată vremea.
21 Certat-ai pe cei mândri; blestemați sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.
22 Ridică de la mine ocara și defăimarea, că mărturiile Tale am căutat.
23 Că au șezut voievozii și au grăit împotriva mea, iar robul Tău a cugetat la îndreptările Tale.
24 Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea și sfatul meu îndreptările Tale.
25 Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă după cuvântul Tău.
26 Căile mele am vestit și m-ai auzit; învață-mă îndreptările Tale.
27 Calea îndreptărilor Tale învață-mă și voi cugeta la minunile Tale.
28 Somnoroasă este inima mea de durere; întărește-mă întru cuvintele Tale.
29 Calea nedreptății depărtează-o de la mine și cu legea Ta mă miluiește.
30 Calea adevărului am ales și judecățile Tale nu le-am uitat.
31 Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne; nu mă rușina.
32 Calea poruncilor Tale am alergat, când ai lărgit inima mea.
33 Lege pune-mi mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale și o voi căuta pe ea pururea.
34 Înțelepțește-mă și voi căuta legea Ta și o voi păzi pe ea din toată inima mea.
35 Povățuiește-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit.
36 Pleacă inima mea la mărturiile Tale, iar nu la lăcomie.
37 Întoarce ochii mei ca să nu vadă deșertăciunea; în calea Ta viază-mă.
38 Pune robului Tău cuvântul Tău, spre temerea Ta.
39 Taie ocara mea de care m-am temut, că judecățile Tale sunt bune.
40 Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă.
41 Și să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta după cuvântul Tău.
42 Și voi răspunde celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale.
43 Și nu lua din gura mea cuvântul adevărului până în sfârșit, că în judecățile Tale am nădăjduit.
44 Și voi păzi legea Ta pururea, în veac și în veacul veacului.
45 Și am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.
46 Și am grăit despre mărturiile Tale înaintea împăraților și nu m-am rușinat.
47 Și m-am desfătat întru poruncile Tale, pe care le-am iubit foarte.
48 Și am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit, și am cugetat la îndreptările Tale.
49 Adu-Ți aminte de cuvântul Tău către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde.
50 Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viază.
51 Cei mândri au călcat legea peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut.
52 Adusu-mi-am aminte de judecățile Tale cele din veac, Doamne, și m-am mângâiat.
53 Mâhnire m-a cuprins pentru păcătoșii care părăsesc legea Ta.
54 Cântate erau mie îndreptările Tale în locul pribegiei mele.
55 Adusu-mi-am aminte noaptea de numele Tău, Doamne, și am păzit legea Ta.
56 Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat.
57 Partea mea ești, Doamne; zis-am să păzesc legea Ta.
58 Rugatu-m-am feței Tale din toată inima mea; miluiește-mă după cuvântul Tău.
59 Cugetat-am la căile Tale și am întors picioarele mele la mărturiile Tale.
60 Gata am fost și nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale.
61 Funiile păcătoșilor s-au împletit împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat.
62 La miezul nopții m-am sculat să Te laud pentru judecățile dreptății Tale.
63 Părtaș sunt cu toți cei ce se tem de Tine și păzesc poruncile Tale.
64 De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învață.
65 Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.
66 Bunătate, învățătură și cunoștință mă învață, că poruncilor Tale am crezut.
67 Mai înainte de a fi smerit, am greșit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit.
68 Bun ești Tu, Doamne, și întru bunătatea Ta mă învață îndreptările Tale.
69 Înmulțitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu din toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.
70 Închegatu-s-a ca laptele inima lor, iar eu legea Ta am cugetat.
71 Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăț îndreptările Tale.
72 Bună este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de aur și argint.
Slavă…

73 Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit; înțelepțește-mă și voi învăța poruncile Tale.
74 Cei ce se tem de Tine mă vor vedea și se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit.
75 Cunoscut-am, Doamne, că dreptate sunt judecățile Tale și întru adevăr m-ai smerit.
76 Facă-se dar mila Ta spre mângâierea mea, după cuvântul Tău către robul Tău.
77 Să vină peste mine îndurările Tale și voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este.
78 Să se rușineze cei mândri, că pe nedrept au călcat legea asupra mea, iar eu voi cugeta la poruncile Tale.
79 Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine și cei ce cunosc mărturiile Tale.
80 Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă rușinez.
81 Se topește sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.
82 Sfârșitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: Când mă vei mângâia?
83 Că m-am făcut ca burduful la fum; îndreptările Tale nu le-am uitat.
84 Câte sunt zilele robului Tău? Când vei face judecată împotriva celor ce mă prigonesc?
85 Spus-au mie călcătorii de lege deșertăciuni, dar nu ca legea Ta, Doamne.
86 Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit, ajută-mi.
87 De puțin m-au sfârșit pe pământ, iar eu n-am părăsit poruncile Tale.
88 După mila Ta viază-mă și voi păzi mărturiile gurii Tale.
89 În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer.
90 În neam și în neam adevărul Tău; întemeiat-ai pământul și rămâne.
91 Cu rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare Ție.
92 De n-ar fi fost legea Ta cugetarea mea, atunci aș fi pierit întru smerenia mea.
93 În veac nu voi uita îndreptările Tale, că întru ele m-ai viază.
94 Al Tău sunt eu, mântuiește-mă, că îndreptările Tale am căutat.
95 Pe mine m-au așteptat păcătoșii ca să mă piardă; mărturiile Tale am înțeles.
96 La tot lucrul sfârșit am văzut, dar porunca Ta este foarte largă.
97 Cât am iubit legea Ta, Doamne! Toată ziua cugetarea mea este.
98 Mai mult decât pe vrăjmașii mei m-ai înțelepțit cu porunca Ta, că în veac a mea este.
99 Mai mult decât toți învățătorii mei am priceput, că mărturiile Tale cugetarea mea sunt.
100 Mai mult decât bătrânii am înțeles, că poruncile Tale am căutat.
101 Din toată calea cea rea am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.
102 De la judecățile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus lege mie.
103 Cât sunt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decât mierea în gura mea.
104 Din poruncile Tale am priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptății.
105 Făclie picioarelor mele este legea Ta și lumină cărărilor mele.
106 Juratu-m-am și am hotărât să păzesc judecățile dreptății Tale.
107 Smerit am fost până în sfârșit; Doamne, viază-mă după cuvântul Tău.
108 Cele de bună voie ale gurii mele binevoiește-le, Doamne, și judecățile Tale mă învață.
109 Sufletul meu în mâinile Tale este pururea și legea Ta n-am uitat.
110 Pus-au păcătoșii cursă mie și de la poruncile Tale nu m-am rătăcit.
111 Moștenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele.
112 Plecat-am inima mea să fac îndreptările Tale în veac, pentru răsplătire.
113 Pe călcătorii de lege am urât și legea Ta am iubit.
114 Ajutorul meu și sprijinitorul meu ești Tu; în cuvântul Tău am nădăjduit.
115 Depărtați-vă de la mine cei ce vicleniți și voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
116 Sprijinește-mă după cuvântul Tău și mă viază și nu mă rușina de așteptarea mea.
117 Ajută-mi și mă voi mântui și voi cugeta la îndreptările Tale pururea.
118 Lepădat-ai pe toți cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, că nedrept este gândul lor.
119 Socotit-am pe toți păcătoșii pământului călcători de lege; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale.
120 Pătrunde cu frica Ta trupul meu, că de judecățile Tale m-am temut.
121 Făcut-am judecată și dreptate; nu mă da celor ce mă nedreptățesc.
122 Primește pe robul Tău întru bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri.
123 Ochii mei s-au sfârșit după mântuirea Ta și după cuvântul dreptății Tale.
124 Fă cu robul Tău după mila Ta și îndreptările Tale mă învață.
125 Robul Tău sunt eu; înțelepțește-mă și voi cunoaște mărturiile Tale.
126 Vreme este să lucreze Domnul, că stricat-au legea Ta.
127 Pentru aceasta am iubit poruncile Tale mai mult decât aurul și topazul.
128 Pentru aceasta la toate poruncile Tale m-am îndreptat; toată calea nedreptății am urât.
129 Minunate sunt mărturiile Tale; pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.
130 Arătarea cuvintelor Tale luminează și înțelepțește pe prunci.
131 Gura mea am deschis și am tras duh, că de poruncile Tale am dorit.
Slavă…

132 Caută spre mine și mă miluiește, după judecata celor ce iubesc numele Tău.
133 Pașii mei îndreptează-i după cuvântul Tău și să nu mă stăpânească nicio fărădelege.
134 Izbăvește-mă de clevetirea oamenilor și voi păzi poruncile Tale.
135 Fața Ta arată-o robului Tău și mă învață îndreptările Tale.
136 Izvoare de lacrimi au curs din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta.
137 Drept ești, Doamne, și drepte sunt judecățile Tale.
138 Poruncit-ai întru dreptate mărturiile Tale și întru adevăr foarte.
139 Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmașii mei.
140 Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte și robul Tău l-a iubit pe el.
141 Tânăr sunt eu și defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
142 Dreptatea Ta este dreptate în veac și legea Ta adevărul.
143 Necazuri și nevoi m-au aflat, dar poruncile Tale cugetarea mea sunt.
144 Dreptate sunt mărturiile Tale în veac; înțelepțește-mă și voi trăi.
145 Strigat-am din toată inima mea: Auzi-mă, Doamne; îndreptările Tale voi căuta.
146 Strigat-am către Tine: Mântuiește-mă și voi păzi mărturiile Tale.
147 Înainte am întâmpinat întru neorânduială și am strigat; în cuvintele Tale am nădăjduit.
148 Deschis-am ochii mei de dimineață, ca să cuget la cuvintele Tale.
149 Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta viază-mă.
150 Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, iar de la legea Ta s-au depărtat.
151 Aproape ești Tu, Doamne, și toate poruncile Tale sunt adevăr.
152 Din început am cunoscut din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat.
153 Vezi smerenia mea și mă scoate, că legea Ta n-am uitat.
154 Judecă judecata mea și mă izbăvește; pentru cuvântul Tău viază-mă.
155 Departe de păcătoși este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat.
156 Îndurările Tale multe sunt, Doamne; după judecata Ta viază-mă.
157 Mulți sunt cei ce mă prigonesc și mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut.
158 Văzut-am pe cei nepricepuți și mă topeam, că n-au păzit cuvintele Tale.
159 Vezi că poruncile Tale am iubit; Doamne, întru mila Ta viază-mă.
160 Începutul cuvintelor Tale este adevărul și veșnice sunt toate judecățile dreptății Tale.
161 Voievozi m-au prigonit în zadar, dar de cuvintele Tale s-a înfricoșat inima mea.
162 Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat pradă multă.
163 Nedreptatea am urât și am disprețuit, iar legea Ta am iubit.
164 De șapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecățile dreptății Tale.
165 Pace multă au cei ce iubesc legea Ta și nu le este lor poticnire.
166 Așteptat-am mântuirea Ta, Doamne, și poruncile Tale am iubit.
167 Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale și le-a iubit pe ele foarte.
168 Păzit-am poruncile Tale și mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.
169 Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău înțelepțește-mă.
170 Să intre cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău izbăvește-mă.
171 Răspândi-vor buzele mele laudă, când mă vei învăța îndreptările Tale.
172 Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt dreptate.
173 Mâna Ta să fie ca să mă mântuiască, că poruncile Tale am ales.
174 Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, și legea Ta cugetarea mea este.
175 Viu va fi sufletul meu și Te va lăuda și judecățile Tale îmi vor ajuta mie.
176 Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale n-am uitat.
Slavă…

Tropare

După a 17-a catismă Sfinte Dumnezeule…
Și troparele, glasul 2.

Greșit-am înaintea Ta, Mântuitorule, ca fiul cel risipitor. Primește-mă, Părinte, pe mine cel ce mă pocăiesc și mă miluiește, Dumnezeule.
Slavă…

Hristoase Mântuitorule! Strig către Tine cu glasul vameșului: curățește-mă ca și pe acela și mă miluiește, Dumnezeule.
Și acum…

Stăpână! Nădăjduiesc spre ajutorul Tău, nu mă lepăda, că spre Tine nădăjduiește sufletul meu: miluiește-mă.
Doamne, miluiește (de 40 de ori).

Rugăciune

Stăpâne Doamne, Atotțiitorule! Făcătorule a toate, Părinte îndurate și milostive Dumnezeule! Tu din pământ ai zidit pe om după chipul Tău și după asemănare, ca să slăvească numele Tău pe pământ; iar când l-ai izgonit din rai pentru călcarea poruncilor Tale, Tu iarăși spre mai bine l-ai prefăcut în Fiul Tău, Hristos Iisus, și i-ai deschis raiul cel ceresc. Îți mulțumim Ție, că ai înmulțit mila Ta către noi și nu ne-ai dat vrăjmașilor noștri, care încearcă să arunce sufletele noastre în adâncul iadului. Așadar și acum, mult-milostive și preabunule Doamne, Tu nu voiești moartea păcătosului, ci aștepți ca să se întoarcă și Tu îl primești ca pe un fiu. Tu ridici pe cei căzuți și pe cei întristați îi tămăduiești; întoarce-mă și pe mine, păcătosul, la pocăință, că am căzut, ridică-mă, pe cel întristat, tămăduiește-l. Mă rog nemărginitei Tale îndurări și negrăitei bunătăți: iartă și uită nenumăratele mele fărădelegi, pe care cu știință sau fără știință le-am săvârșit. Luminează orbirea inimii mele și dă-mi lacrimi de pocăință, ca să curăț de întinăciune gândurile mele. Auzi-mă, Doamne! Caută, Iubitorule de oameni! Iartă, mult-milostive, și izbăvește chinuitul meu suflet de suferințele pe care le pricinuiesc pătimașele mele cugetări. Preabunule Doamne, Iubitorule de oameni! Gonește de la mine pe asupritorul diavol, ca să nu mă conducă după voia sa și să nu mă facă rob păcatului; Însuți Tu împărățește în mine, Dumnezeul meu, și mă povățuiește pe calea Ta. Al Tău sunt, mântuiește-mă, dă-mi să trăiesc după voia Ta. Curățește inima mea, ferește buzele de minciună, dă-mi să lucrez numai cele bune, să cuget numai cele plăcute Ție; dă-mi pace puterilor mele sufletești, dă-mi bucurie duhovnicească, dragoste adevărată, îndelungă-răbdare, bunătate, blândețe, credință neprefăcută, înfrânare statornică. Umple-mă cu totul de roadele binelui — de darurile Preasfântului Tău Duh. Nu lua sufletul meu când încă nu sunt pregătit, ci prin pocăința mea curățește-mă și atunci cheamă-mă din această viață, ca fără piedici diavolești să ajung la Tine în locașul slavei Tale negrăite, cu toți sfinții, unde se sfințește și se preamărește preacinstitul și măritul nume al Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sursa: kyrios.org.ua